Despre cum am crescut în secta lui Bill Gothard



Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterEmail this to someone

de Micah J. Murray

 

gothard02

„Nu arunca și vasul odată cu mâncarea“, spun oamenii.

Aud asta din nou și din nou.

„Nu arunca și vasul odată cu mâncarea. Au fost și lucruri bune, și lucruri rele. Ia doar ce-i bun.“

Nu știu cum.

Asta e ceea ce se întâmplă atunci când definițiile pe care le ști despre „bine“ și „rău“ sunt bazate pe minciuni.

Asta e ceea ce se întâmplă atunci când ai fost învățat să crezi că tu ai „o abordare nouă asupra vieții“.

Asta e ceea ce se întâmplă atunci când crești într-o sectă.

***

Știi, undeva în mintea ta, că ești într-o sectă, înainte să recunoști cu gura.

Vorbeam între noi despre cum suntem într-o sectă, glumind la început. Cei din afară ne arătau cu degetul, ne acuzau și ne puneau la îndoială, dar noi știam că nu e ceea ce pare.

Da, de multe ori am fost confundați cu misionari mormoni. Da, eșarfele roșii pe care le purtam la gât aminteau de tineretul nazist. Da, știam că uneori eram folosiți doar din motive politice. Știam și glumeam despre asta: „Nu te îngrijora, nu e ceea ce pare“.

iblp1

Eu sunt cel îmbrăcat în albastru și alb. Centrul IBLP. 2004. Foto: Jeanette Sung

Îmi amintesc că spuneam, mai serios decât în glumă: „Dacă asta înseamnă spălarea de creier, atunci e foarte plăcut să ai un creier spălat“.

Dar pe măsură ce mă apropiam de centru, realizarea faptului că eram într-o sectă a început să prindă rădăcini în mintea mea. Glumele au devenit reale.

Spuneam că e doar „ca o sectă“. Ca o sectă autoritară, legalistă, dictatorială. Dar nu spuneam că e o sectă reală.

Cel mai rău lucru despre spălarea de creier e că nu poți să îți dai seama că ești spălat pe creier. Niciodată nu te gândești că ești într-o sectă, cât timp ești într-o sectă.

Până în ziua în care nu poți nega realitatea lucrurilorpe care le-ai văzut, pe care le-ai trăit. Până în ziua în care spui cu voce tare ceea ce mintea ta știa deja de o vreme: „Am crescut într-o sectă“.

Iar acum aș putea chiar să spun: „Am crescut într-o sectă condusă de un predator sexual“.

***

Eu și fratele meu, învățători de copii la unul dintre institutele IBLP pentru copii. 2002.

Eu și fratele meu, învățători de copii la unul dintre institutele IBLP pentru copii. 2002.

De-abia am amintiri din primii mei douăzeci de ani de viață care să nu fie legate de Sectă.

Am intrat în Institutul de Pregătire Avansată când am fost în clasa I. Materialele lui Bill Gothard au fost fundamentul programei mele școlare timp de doisprezece ani, fiind educat la domiciliu. Cărțile institutului au început să ne umple rafturile din bibliotecă; programa lor a ajuns să facă parte din viața noastră de zi cu zi.

În calitate de copil și, mai apoi, de adolescent, toți prietenii mei erau din cadrul institutului (ATI/IBLP). Vara mergeam în tabere și la conferințe. Am participat la seminare în calitate de copil și, mai apoi, în calitate de învățător. După ce am absolvit liceul, am petrecut următorii doi ani ca voluntar la unul dintre Centrele de Instruire.

Și soția mea a fost implicată în sectă, în copilărie, deși nu atât de profund ca mine. Când ne-am început relația ciudată de curtare, am urmat multe dintre regulile și procedurile impuse de sectă. În anii următori, am intrat în procesul lung și lent de înlăturare a urmelor lăsate de sectă în inima mea, reconstruindu-mi credința cărămidă după cărămidă.

Când le povestesc oamenilor povestea mea, ei îmi spun: „Ar fi fost normal să ajungi să-l urăști pe Dumnezeu pănă acum. E un miracol că mai ești creștin, în general“.

Așa este. E un miracol.

Eu și Bill Gothard, povestind. 2004. Foto: Jeanette Sung.

Eu și Bill Gothard, povestind. 2004. Foto: Jeanette Sung.

***

Astăzi, liderul sectei apare în știrea cu numele: „Bill Gothard e forțat să demisioneze în urma acuzațiilor de abuz“.

Studenții care au crescut în închisorile alb-albastre au vorbit despre cazurile lor; peste 20 de femei au pretins că au fost abuzate sau hărțuite sexual.

Oamenii mă întreabă ce cred despre asta. Ce-aș putea să le spun? Am crescut într-o sectă condusă de un predator sexual.

Cred acuzațiile care i se aduc? Absolut.

În timpul celor doi ani în care am lucrat la centrul sectei după ce am terminat liceul, am fost martorul unui sistem de autoritarism absolut – proiectat așa încât să îi protejeze pe „lideri“ și să le închidă gura „răzvrătiților“. Am fost martorul unei organizații construite pe baza „revelațiilor speciale“ și pe mofturile unui bătrân hipersensibil cu prea mulți bani și prea multă putere.

Am aflat că a avut grijă de femeile tinere, că le-a selectat pe cele vulnerabile și rănite și le-a spus că este voia lui Dumnezeu ca ele să lucreze pentru el. Aceste femei spun că le făcea să se simtă speciale. Mai spun că a profitat de naivitatea lor – naivitate insuflată prin învățăturile sale și cultura pe care a creat-o.

Cred aceste povești, pentru că am văzut extremele.

Când eram la Centrul de Pregătire, glumeam despre „haremul“ lui Gothard. Toți știam că era un anumit „tip“ de femei, din punct de vedere fizic, care îi plăceau, pe care le ținea aproape de el, să lucreze pentru el.

Am văzut cum le alegea anume pe tinerele care erau, în mod evident, vulnerabile și rănite – dar și foarte atrăgătoare. L-am auzit promițându-le că se vor afla chiar în mijlocul următoarei mari chestii pe care o plănuia. Acele planuri nu s-au împlinit niciodată, dar am văzut fete care veneau și plecau.

Am văzut standardele duble. Noi nu aveam voie să ieșim cu alți membri ai personalului în grupuri mixte. Noi nu aveam voie să purtăm o conversație în hol cu o femeie din personal. Dar totuși el – un bărbat singur, bătrân – avea „sesiuni de consiliere“ lungi cu aceleași tinere cu care noi n-aveam voie să ne întâlnim. Pe-atunci nu ne supăram. El era liderul, el avea voie să facă regulile.

Am văzut și materialele pe care le-a publicat, despre „consilierea persoanelor abuzate sexual“, dând vina pe victime și reducând daunele provocate de abuzatorii sexuali. Exact ce te-ai aștepta de la un predator sexual.

Nu știu ce e mai îngrozitor: faptul că am primit acest gen de „pregătire“ în cadrul „seminarelor de consiliere“, sau că am fost atât de spălați pe creier, încât pe-atunci nu vedeam nimic greșit în asta?

De asemenea, e îngrozitor să realizezi că centrul minunat în care ieșeam cu toții din când în când, să ne retragem din lume, în care ne bucuram de excursii doar cu tați și fii sau cu personalul, era locul în care s-a desfășurat un mare scandal sexual, care fusese acoperit de zeci de ani de familia Gothard.

Reîmprospătare spirituală. Distracție cu familia. Perversiuni sexuale.

Reîmprospătare spirituală. Distracție cu familia. Perversiuni sexuale.

***

Ce s-a întâmplat? Cum a reușit Bill Gothard să prostească o întreagă generație de părinți care-și educau copiii la domiciliu și de tineri plini de voința de a face ceva util?

Nu știu.

Multă vreme am auzit scuze pentru ce a făcut acest om, pentru a-i diminua greșeala:

„Învățăturile lui nu erau atât de rele, ci unii oameni le-au dus la o extremă nesănătoasă.“

„Problema nu era cu omul în sine, ci cu faptul că oamenii insistau să-l pună pe un piedestal.“

„A început cu intenții bune, dar a devenit mândru și deconectat de Dumnezeu din cauza succesului său.“

Dar atunci când există documente încă din 1970 care atestă caracterul său bolnav sexual, contabilitatea îndoielnică pe care o făcea și felul în care își acoperea strategic greșelile, nu mai pot să cred aceste scuze.

Cum am ajuns aici, toate zecile de mii de oameni care am fost prostiți, înșelați, derutați? Cum rămâne cu miile de oameni care încă sunt prostiți, înșelați și derutați?

Pot să vă spun doar despre mine: am fost crescut într-o sectă. Era singura învățătură pe care am primit-o. Pentru mine, asta era normalitatea.

Și a fost o „normalitate“ protejată de principii care ne învățau să nu-i punem la îndoială pe cei din autoritate. Am fost învățați că a fi diferit de toți ceilalți însemna că suntem superiori din punct de vedere moral, că eram „speciali“. Am fost învățați că dacă sistemul sectei nu era bun pentru noi, era din cauză că nu ne dădeam suficient silința.

Normalitatea. 2002. Foto: IBLP.org

Normalitatea. 2002. Foto: IBLP.org

Ce părere am despre părinți, despre lideri?

Nu-i condamn. Cred că și ei au fost, ca toți ceilalți, victime ale înșelătoriei lui Bill Gothard. A fost un maestru al manipulării.

Predatorul și hărțuitorul de tinere făcea parte dintr-un întreg sistem clădit pentru a se separa de ceilalți, pentru a se înălța deasupra tuturor și pentru a se proteja pe sine. Vâna frica și nesiguranța. Vâna dorința oamenilor de a-l mulțumi pe Dumnezeu. Vâna naivitatea. Vâna speranța.

Așa arată spălarea de creier. Centrul de Pregătire din Indianapolis. 2006.

Așa arată spălarea de creier. Centrul de Pregătire din Indianapolis. 2006.

A prezentat lumea ca o lume pornită să distrugă familii, după care, cu smerenie, s-a oferit să ne arate calea spre un loc sigur.

Îmi doresc să pot spune că el e singurul lider religios care a făcut asta, dar nu este așa. Este o epidemie. Se află astfel de lideri în spatele amvoanelor, în nenumărate locuri. Sunt o mulțime de predicatori care pretind că conduc un grup ales de oameni speciali. Există predicatori care se separă de critica celorlalți, pretinzând că ei au o viziune specială din partea lui Dumnezeu. Există predicatori care se folosesc de fricile oamenilor pentru a-i controla – frica de iad, frica de liberali, frica de lume. Când vezi așa ceva, fugi cât vezi cu ochii.

Inima ta va ști că ești într-o sectă, cu mult înainte ca buzele tale să fie suficient de curajoase încât să spună asta cu voce tare.

***

Roagă-te pentru noi. Roagă-te pentru femeile care s-au încrezut în astfel de oameni atunci când au fost cel mai vulnerabile, doar să afle pe urmă că au fost trădate.

Roagă-te pentru cei care încă sunt prinși în secte. Spălarea de creier e o realitate. Spălarea de creier e cea care te face să spui că ești liber când, de fapt, știi în inima ta că nu ești. Spălarea de creier e cea care te face să închizi gura celor care se chinuie să respire și să asculți vocea celor care spun: „Fă mai mult, fii mai mult, încearcă mai mult“.

Roagă-te pentru cei care și-au dedicat întreaga viață unei viziuni construite pe nisip. Nu poți să participi la așa ceva și să nu sfârșești prin a fi rănit.

Roagă-te pentru toți cei care au în spate zeci de ani de adevăr și minciuni amestecate. Nu e ușor să le desparți. Nici măcar Biblia nu te ajută atunci când ai fost condiționat să citești Biblia într-un mod sucit, atunci când știi toate răspunsurile corecte și toate sunt greșite.

Roagă-te, dacă poți, pentru Bill Gothard. Și-a inscripționat numele pe o piatră foarte grea, pentru propriul său gât. Are nevoie de un așa har și o așa răscumpărare, cum nu găsești în niciuna dintre cărțile și conferințele și seminarele sale.

***

„Nu arunca vasul odată cu mâncarea“, spun oamenii.

Nici nu mai cred că a existat vreodată o „mâncare“ sau un „vas“. Doar o mare de minciuni care îi ademenesc pe copiii vulnerabili în adâncimile ei și, încet, încet, îi îneacă.

Asta e pentru cei care în sfârșit își găsesc stabilitatea.

Sursa: http://micahjmurray.com/bill-gothard-homeschool-cult/