Tehnica “legăturilor duble”

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterEmail this to someone

 

O legătură dublă este un fel de capcană cu momeală. Funcționează ca orice altă capcană de animale – e făcută să atragă victima la început și acesteia să-i fie ușor să intre în ea, după care devine foarte greu să iasă din ea. Spre deosebire de o capcană pentru animale, o legătură dublă funcționează mai degrabă la nivel psihologic decât fizic. Prin tehnica legăturii duble, victima este păcălită să facă ce vrea cel care o controlează, pe când aceasta are iluzia că este liberă să decidă ce vrea să facă.

În tehnica legăturii duble se folosește ca momeală orice fel de beneficiu. De exemplu, în anumite culte abuzive, momeala este promisiunea creșterii personale și spirituale. Oferta făcută victimei poate fi o mai mare înțelegere și bunătate, calm mental, claritate și concentrare, pozitivism și încredere de sine mai mare.

Desigur, victima poate refuza oferta, însă, dacă face asta, i se spune că este arogantă. Refuzul ofertei poate transmite că victima are impresia că deja este perfectă, că deja a obținut totul și că deja și-a împlinit potențialul maxim. Aceasta e o formă ușoară de „legătură dublă“.

Oricum, legătura dublă începe să acționeze doar în momentul în care victima ia momeala, doar atunci când începe să simte că există aspecte în viața ei pe care le-ar putea îmbunătăți și că ar avea doar de câștigat dacă ar accepta oferta. În general, cultele abuzive promovează ideea că motivul din care membrii nu reușesc să-și împlineasă potențialul este din cauză că sunt supuse unor anumite blocaje și obstacole psihologice sau cognitive sau emoționale, de care, poate, nu sunt conștienți.

Diferite organizații au diferite păreri despre natura obstacolelor care împiedică dezvoltarea personală a membrilor. În FWBO, o sectă budistă, se consideră că obstacolele sunt rezultatul predispozițiilor inconștiente ale membrilor, al ignoranței, al fricii de schimbare etc. În secte creștine, cum ar fi Biserica Unificării, orice îndoieli sau rețineri pe care le-ar putea avea un student cu privire la învățătura grupului, pot fi puse pe seama lui Satan care pune gânduri rele în mintea studentului, încercând astfel să îl oprească din înaintarea sa către Dumnezeu. În Scientologie, astfel de îndoieli sau rețineri pot fi atribuite influenței exercitate de „engrame“, de predispoziții inconștiente din viețile trecute, care blochează cunoștința și energia studentului.

Într-un fel, nici nu contează prea mult care sunt factorii identificați de grup ca motive pentru eșecul membrilor de a-și împlini potențialul. Cele două idei de bază sunt că persoana în cauză are un potențial neîmplinit și că învățăturile grupului o pot ajuta pe aceasta să depășească orice piedici inconștiente care se opun împlinirii potențialului său. Aceste două idei formează împreună o posibilă legătură dublă.

Legăturile duble funcționează astfel: dacă ai impresia că nu trăiești la potențialul tău maxim, din cauza unor predispoziții inconștiente sau a altor factori similari, atunci ce faci?

1. Cedezi și accepți situația?

Sau

2. Încerci să te eliberezi de predispozițiile tale?

Desigur, poți refuza să răspunzi la întrebare. Totuși, dacă alegi răspunsul 2, atunci această alegere presupune că ești de acord, într-o oarecare măsură, cu ideea că ai anumite predispoziții. În funcție de gradul la care accepți această idee, intri într-un paradox de nerezolvat – într-o legătură dublă.

Paradoxul este acesta: cum poți încerca să te eliberezi când toate gândurile și acțiunile tale ar putea fi, parțial sau în totalitate, rezultatul unor predispoziții, de exemplu al mândriei, ignoranței etc.? Dacă decizi să acționezi pe cont propriu, cum poți fi sigur că decizia ta nu este, parțial sau în totalitate, un rezultat al predispoziției tale (sau al unui alt factor de care nu ești conștient)? Cum poți fi sigur că iei o decizie liber și că nu ești pur și simplu înclinat și programat să acționezi într-un anumit fel?

Dacă accepți că ai predispoziții, la un anumit nivel, și vrei să te eliberezi de ele, atunci este evident că nu o poți face singur, pentru că este foarte probabil că, pur și simplu, te vei învârti în cerc, repetând fără să știi comportamentul la care ești predispus. Astfel, ai nevoie de ajutor și îndrumare din afară, de la un învățător care deja este liber de predispozițiile sale (sau cel puțin de majoritatea lor) și care înțelege bine procesele care au loc în acest gen de eliberare/izbândă.

Aceasta este singurul scop pentru care se creează un astfel de paradox sau o legătură dublă – pentru a face persoana în cauză să creadă că are nevoie de un învățător ca ulterior să nu mai depindă de învățător. Există posibilitatea ca învățătorul să-și folosească în mod necorespunzător puterea, fără să fie vreodată tras la răspundere pentru rănile psihologice pe care le-a provocat studenților săi.

Există o mare varietate de grupuri și organizații care oferă învățături și îndrumare pentru oameni care cred că nu reușesc să trăiască la potențial maxim. Unele sunt religioase sau cvasi-religioase, oferind îndrumare pentru a te apropia de Dumnezeu sau de zeitatea pe care vrei să o urmezi. Altele sunt mai seculare, oferind ajutor oamenilor să realizeze care e adevăratul lor potențial, sau să-și descopere adevărata persoană lăuntrică, sau să devină una cu universul.

Dacă, după o anumită perioadă de timp, persoana începe să aibă parte de beneficii tangibile în urma respectării practicilor și a stilului de viață propus de grup, atunci toate sunt bune și frumoase. Dacă, totuși, la început au parte de beneficii, dar pe urmă se blochează la un anumit nivel, sau dacă nu au parte de niciun beneficiu, atunci în ce moment se va decide să renunțe?

Dacă nu reușește să se dezvolte, persoana în cauză nu poate fi sigură cine e de vină pentru asta. Problema o reprezintă propria înțelegere a persoanei, sau grupul și învățăturile grupului? Ar trebui să aibă credință și să persevereze, sau să renunțe?

Persoana respectivă se află într-o legătură dublă pentru că, din moment ce a acceptat că ar putea fi supusă ignoranței sau unei anumite predispoziții inconștiente, nu mai poate fi sigură că indoielile și reținerile pe care le are despre învățătura grupului nu sunt doar produsul propriilor predispoziții. Și, de asemenea, nu mai poate fi sigură nici că dacă nu participă la următoarea întâlnire cu grupul sau la următoarea ieșire de weekend cu grupul nu va rata revelații cheie.

Pe de altă parte, dacă decide să renunțe la învățături și să părăsească grupul, nu poate fi niciodată sigură că nu face o mare greșeală. Nu mai poate fi sigură mental că îndoielile sale despre calitatea învățăturii sunt rezonabile și justificate, și nici nu poate dovedi altcuiva că îngrijorările sale sunt justificate (din cauza naturii legăturilor duble și din cauză că acestea funcționează la nivel subiectiv și psihologic, nu există nicio dovadă fizică, ce se poate verifica, pentru a arăta că acestea există în realitate).

Pe scurt, persoana în cauză nu poate dovedi niciodată că ea are dreptate și că grupul greșește. Acesta e unul dintre motivele din care multe religii pur și simplu nu pot fi trase la răspundere de o autoritate exterioară pentru daunele morale și psihologice pe care le-ar fi pricinuit studenților/membrilor săi.

Un grup devine o sectă periculoasă/un cult abuziv doar atunci când începe să abuzeze de relația dintre lider și membru sau dintre învățător și student și de legătura dublă inerentă dintre aceștia. Problema cu faptul că grupul nu poate fi tras la răspundere este că, dacă un astfel de abuz chiar există, atunci e foarte probabil că va continua la fel mulți ani și, uneori poate chiar să se instituționalizeze în cadrul grupului.

Folosind sistemul legăturii duble, oricine se poate declara învățător/lider de dezvoltare personală, fără să existe riscul de a fi tras la răspundere pentru daunele morale produse studenților/membrilor.