Erori de logică folosite pentru a manipula

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterEmail this to someone

SOFÍSM, sofisme, s. n. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punctul de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare (DEX 2009)

Pentru a-şi susţine argumentele şi pentru a induce în eroare membrii, liderii cultelor abuzive utilizează enunţuri aparent corecte, dar care ascund o eroare de logică sau de raţionament (sofism). Limbajul (verbal – cuvinte, paraverbal – stimuli şi semnale transmise prin tonul, volumul şi ritmul vocii, non-verbal – stimuli şi semnale transmise prin fizionomie, mimică, postură) este instrumentul prin care mesajul distorsionat este transmis audienţei.

Exemple de astfel de sofisme:

  • Prezentarea unor informaţii de o ambiguitate evidentă astfel încât ascultătorul este pus în imposibilitatea de a determina dacă acestea sunt adevărate sau false şi le recepţionează ca şi cum ar fi adevărate, adesea pe baza încrederii acordate persoanei sau poziţiei de autoritate a prezentatorului.
  • Punerea ascultătorului în dificultate de suprasaturaţia de sens a unor termeni sau expresii utilizate în argumentare. Se folosesc multe figuri de stil care fie ambiguizează mesajul, fie induc în eroare ascultătorul. Ambiguitatea este introdusă în limbaj prin:
    • structura defectuoasă a frazei
    • înţelesurile multiple ale unor cuvinte sau părţi de cuvinte,
    • particularităţile semantice pe care le capătă anumite îmbinări de cuvinte
    • fraza se referă la un anumit sens al cuvântului, dar gesturile care însoţesc discursul indică un alt sens
    • etc

    Exemplu: “Dumnezeu acordă atenție doar nea­murilor, singura speranță a per­soa­ne­lor pentru a se face remarcate fiind asu­ma­rea apartenenței la propriul neam.” (Creș­ti­nism și naționalism, 29 septembrie 1940). Termenii “neamuri” şi “neam” sunt utilizaţi greşit în mod intenţionat în aşa fel încât să justifice naționalismul creștin. Termenul biblic neamuri se referă, în cultura iudaică, la orice popor în afara poporului evreu, iar neam în cultura românească înseamnă totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță, rudă, origine sau popor.

  • Într-o eventuală dezbatere, pus în faţa unor argmente reale la care nu are un răspuns pregătit, un lider de cult abuziv va evita să atace argumentul, dar va ataca în schimb persoana care aduce agumentul. Exemplu: Ai o minte limitată, eşti mândru, imatur, nu ai înţeles revelaţia, nu eşti suficient de luminat, eşti influenţat de un duh necurat etc (completaţi cu orice este considerat a fi rău în respectiva organizatie).
  • Tragerea de concluzii pe baza unor premise care nu au fost vreodată demostrate ca fiind adevărate. Exemplu: Hainele roşii fac oamenii mai violenţi => Deci, ar trebui să se interzică purtarea hainelor roşii.
  • Utilizarea unor premise care nu au legătură cu concluzia: Exemplu: Maşinile poluează şi accidentele omoară. => Deci dacă s-ar reduce poluarea, ar fi mai puţini morţi. Scăderea poluării implică desigur mai puţine decese, dar nu pe cele datorate accidentelor de maşină.
  • Apelul la autoritate: Tehnică folosită de lideri pentru a susţine că un enunţ este adevărat doar pentru că a fost făcut de o persoană ce deţine o poziţie de autoritate. Un alt aspect al apelului la autoritate este şi prezentarea, scoasă din context, a unui lucru spus de o persoană recunoscută pentru meritele dintr-un anumit domeniu de activitate. De exemplu, un lucru spus în glumă, un lucru înţeles greşit sau chiar a prezenta o persoană ca fiind o autoritate într-un domeniu când în realitate nu este.
  • Apelul la tradiţie: Susţinerea superiorităţii unui lucru pentru că la un moment dat, în trecut, era o practică normală. Exemplu: “Aşa am facut asta dintotdeauna. Cine eşti tu să schimbi tradiţia?” sau “Am purtat întotdeauna blănuri de animale şi a fost bine. De ce acum nu ar mai fi?“.
  • Apelul la noutate. A pretinde că ceva este superior doar pentru ca este nou. Exemplu: “Oooh, sa faci asta e pentru boşorogi. Tu nu esti un boşorog, nu-i aşa?
  • Apelul la ce este natural: A pretinde că ceva este de dorit pentru că este natural sau, dimpotrivă, de respins, pentru că este nenatural. Exemplu: “Nu apela la tratamentul nenatural cu insulină! Foloseşte mai bine uleiul de şarpe pentru că este natural.
  • Apelul la majoritate: a pretinde că ceva este superior pentru majoritatea grupului de referinţă face la fel. Exemplu: “Este corect să faci aşa pentru că toată lumea face aşa.” sau “Dacă majoritatea copiilor cred în Moş Crăciun, el, cu siguranţă, există.”
  • Prezentarea distorsionată a argumentelor unui oponent pentru a le face să pară absurde. Exemplu: “Unii vor să aibă libertatea de a alege să meargă în iad. Eu sunt aici să vă impiedic să faceţi asta chiar şi împotriva voinţei voastre pentru că eu vă vreau binele.” Evident, nu este acesta argumentul celor vor să ajute oamenii să fie liberi să ia decizii pentru ei înşişi.
  • Dihotomia falsă: Prezentare a doar două posibilităţi (alb-negru, bun-rău etc) atunci când de fapt sunt disponibile mai multe opţiuni.
  • A pretinde că afirmaţiile cuiva sunt false pentru că sunt inconsistente cu ceea ce el insusi face. Exemplu: Cum poţi spune că un automobil poate să ucidă, din moment ce tu însuţi conduci?
  • Folosirea emoţiei pentru a convinge. Exemplu: Omul acesta a trecut prin suferinţe teribile. Trebuie crezut când afirmă că pământul e cubic!
  • Discreditarea generală şi totală a celuilalt: Cum poţi să crezi un ateu când afirmă că e o persoană morală?
  • Folosirea forţei (ca argument aici: dogma) ca mijloc de presiune. Exemplu: “Aşa scrie în CARTEA SACRĂ.” sau “Aşa a zis MARELE guru/preot/pastor/învăţat.  Oricine gândeşte altfel e un păcătos”

Exemplele şi tehnicile de acest gen sunt diverse şi nu putem cuprinde aici toate variantele posibile. Dacă ţi se pare că ceva din ce ţi se spune nu este logic, iar atunci când pui întrebări eşti mai degrabă atacat decât să ţi se răspundă – este un mare semnal de alarmă.